Zombi de romania

Traiesc intr-o tara trista, la marginea civilizatiei. Aici oamenii nu sunt ceea ce par. Priviti pot sa te duca in eroare, dar locuind printre ei simti ca sunt goi pe interior. Au facut parte din marea familie comunista; au fost niste furnici intr-un imens musuroi. Le-au ramas numai automatismele si reflexele. Le e teama de viitor. Nu vor sa-si ia viata in propriile maini. De cate ori au ocazia striga li-ber-ta-te, dar nu inteleg ce spun. S-au obisnuit cu atitudinea umila si duplicitara in asa masura incat le-a intrat in constiinta. Trebuie sa urmez acest popor in desertul lui Moise inca douazeci de ani cu singura vina ca-i apartin.

Bunul simt si politica romaneasca in 2009

Anul 2009 ne caracterizeaza viata pe care am dus-o si pe care o vom duce inca 20 de ani. Acum 20 de ani eram la rascruce; si am ales calea de mijloc; proasta alegere. Acum am fost la o noua rascruce; si am ales tot prost. Si toate astea pentru ca suntem fara vlaga, pentru ca ne e teama sa punem piciorul in prag. Ce ne trebuie desteptul lor? Ce? nu-l avem p-al nostru? Cu toate ca era clar ca omul nostru nu era de fapt decat un vierme, nu conta atata timp cat nu ne periclita caldurica pe care ne-o imaginam c-o avem. De fapt suntem niste zombi si aici si pe aiurea pentru ca nu ne putem disocia de vorbele zornaitoare. Cum auzim "jos comunismul" si "eu tin cu poporul si clasa muncitoare" simtim cum drogul isi face efectul, devenim brusc potenti si turbulenti. Noi niste biete carpe de margine de europa ne imbatosam ca putem judeca cu devla noastra. Noi, capetele seci care-am lasat sarpele sa ne sugrume avem nerusinarea sa nu privim in oglinda. Ce fel de capitalisti am creat? Cu astfel de degenerati vom discredita cat de curand si capitalismul. Unde eram cand flota disparea? Unde eram cand fabricile erau taiate? Cand padurile erau taiate? Unde suntem cand Muc! cel mic se imprumuta fara nici un efect pozitiv vizibil? Unde suntem cand platforma maritima se vinde pe doi bani si aurul la fel?

Inceput de blog

Inca putin si urmeaza clipa pe care am repetat-o de 48 de ori pana acum. Stiu ca oboseala e si a mea si a anului care m-a adus pana aici. Se apropie timpul cand il voi elibera. Si-a facut datoria. Si el si eu. Cel nou se pregateste sa-si ia locul cuvenit si sa facem echipa. Stiu ca puterea lui sta in speranta de bine care-o aduce. Am sa iau din puterea lui si impreuna cu cugetu-mi si traditia sa izbutim sa ajungem din nou la liman.